Nici nu știu de unde să încep… Vezi piesa de mai sus? Apasă play apoi citește în continuare. Acest articol o să fie diferit față de restul postărilor mele de până acum. Acest articol o să-i fie dedicat lui Radu OH, prieten, frate, camarad.

    Încă nu-mi vine a crede ce s-a petrecut astăzi, de fapt în ultimile 3 zile… Tot îmi dau palme și încerc să mă trezesc din acest coșmar prost. Dar realitatea este dese ori nesimțită, te lovește atunci când te aștepți mai puțin. Astăzi nu s-a ținut cont de apartenența peluzelor în care activăm, de rivalitate sau dușmanie, fie că facem parte din SUD sau NORD Steaua, T2 Rapid, SUD Dinamo . Astăzi inimile noastre au suferit la unison, au simțit regretul că am fost și suntem în continuare obligați să acceptăm gândul că prietenul, fratele, camaradul nostru nu mai este printre noi.

    Răducule, știu că ai plâns astăzi alături de noi atunci când ai văzut de sus, atâtea fețe triste cu lacrimi în ochii. Sperăm doar că locul în care ești acum, este unul mai bun și că te-ai întâlnit cu restul fraților noștri care ne-au părăsit prea devreme (FMK, IVAN, CASETĂ, DOREL). Nu credeam că o să-mi fie atât de greu să-mi pun gândurile în scris. Încă îmi aduc aminte cu zâmbetul pe buze cu câtă poftă îl înjurai pe cioban, cu cât suflet cântai pentru Steaua și câtă dragoste aveai pentru frații tăi. Veghează asupra noastră cum crezi tu că este mai bine.

    Din partea mea tot respectul pentru persoanele care au fost astăzi alături de el, acelor persoane care au tinut torțele și fumigenele ridicate în cinstea lui. Condoleanțe familiei și grupului VACARM pentru pierderea suferită.

                                      Rămâi cu bine, prieten drag… Nici nu știi cât mult o să ne lipsești.
11401043_442664825893557_2069544579490524991_n

Video  —  Posted: June 16, 2015 in Uncategorized
Tags: ,

    Și uite așa a trecut aproape jumătate de an, au sosit sărbătorile pascale și noi parcă tot nu am stat față în față. Dar fi atent frate, am stat și m-am gândit bine la treaba asta, o să mă las treptat de “heităreală” și poate cine știe cum ajung un viitor sfânt… Haha… Da sigur, o să fiu mai sfânt ca papa :D. Bă sunt fericit acum și-mi place, am un nou membru în familie care se bate la categoria super muscă cântărind circa 3 kilograme 100 sub numele de Matei “Baciu” Alexandru (vezi, Baciu este numele de familie dar sună bine și ca poreclă) dar acum lasând gluma, cu ocazia asta doresc să-i urez un “Bun venit în inimile noastre! Bun venit acasă puță! “ (cu gândul c-o să citească rândurile astea cândva).

    Acum am devenit “filingos” da na, astea sunt vremurile. Se vede că a venit sau aproape a trecut primăvara, soarele arde, lumina zile persistă mai ceva ca reclama la termopane iar nenorociții aia mici de ciupesc (mă refer la țânțarii aia teroriști) au început să-ți bâzâie somnul de frumusețe. Acum să vedem cine o să fie campion la sfârșitul anotimpului. Abia aștept să aud povestiri de vitejie de genul “Coaie dormeam și eu ca tot omu, până a început bulangiul ăla mic să-mi bâzâie pe la cap… Atunci am luat perna și când am dat cu ea, bă nu exagerez și nu știu de unde au apărut și restul dar am nimerit 7! 7 Coaie!!! Sunt mai bazat decât Croitorașul cel Viteaz, știi ce zic…” ahaha, abia aștept. Ce povești pescărești, ce Crap de 50 de kile, 7 țânțari coaie!  Îmi place “viața” apărută brusc după depresia asta de primăvară, îmi plac oamenii care încep să meargă pe stradă și să zâmbească. În urmă cu puțin timp, am cunoscut sau recunoscut o tipă care are cel mai tare mesaj lipit pe oglinda din cameră care zice ceva de genu „ Toate problemele sunt imaginare, imaginația este doar în capul tău, atunci înseamnă că toate problemele sunt în capul tău…”, adică mai pe scurt nu-ți mai face griji și zâmbește căci nimic nu este real, totul este fictiv. Hmm, am poftă să merg la un festival, undeva cu soare și natură, o muzică bună, persoane noi pe care n-o să le mai văd în viața mea dar care știu să se distreze fără bani. Mai avem 15 zile de primăvară, apoi schimbăm anotimpul și-ncepe “petrecerea”.

    Hopa, stai așa că s-a aprins inspirația (și cum tu ai mintea bolnavă te-ai gândit la ceva ilegal mai mult ca sigur, dar țeapă! Mă refeream la un pahar de vin roșu golanilor, ahaha). Dar prefer să păstrez inspirația asta pentru mine și s-o redau în rânduri puțin mai târziu, acum vreau să mă bucur de soare, îți recomand să faci și tu același lucru. Așa că hai, mișcă curu ăla mare și stătut după atâtea luni de frig, ieși afară și zâmbește că-ți stă bine și nu te costă nimic, e moca!Print

Video  —  Posted: April 13, 2015 in Uncategorized
Tags: , , , , , ,

Hmm, soarele se pare că-și face apariția din ce în ce mai des în ultima perioadă și nu ma refer la stări emoționale sau utopice. E plăcut să te trezești dimineața simțind mirosul puternic de cafea proaspătă, la cât de “matinal” sunt în ultima perioadă parcă îmi era cam dor de această stare. Nimic nu se compară cu mângâierea razelor de soare, momentul acela genial când te uiți pe geam și începi să te strâmbi din cauza luminii de parcă ai lins 5 lămâi la foc automat. Ahaha, genial.

Diminețile în cursul săptămânii sunt ok, acum depinde și programul pe care-l ai, unde trebuie să ajungi, când trebuie să ajungi ș.a.m.d. Diminețile din weekend sunt cele mai tari! Atunci când te trezești în brațele unei tipe frumoase sau într-un cort, undeva pe-o plajă sau la munte printre copaci, asta da viață dar deja ne gândim prea departe. Diminețile în capitală sunt diferite, sunt mohorâte și monotone din cauza aglomerației, a hoardelor de oameni adormiți care se calcă-n picioare pentru a prinde un loc în picioare la metrou sau R.A.T.B. Dar oare cum am putea schimba asta? Sincer nu văd nici o soluție pentru aceste obiceiuri animalice. Aceste instincte primare de care nu ne putem lipsi din păcate au ajuns prea “primare”, maimuța sau bivolul din interior se manifestă mult prea des pentru binele nostru. Oare aceasta se numește evoluție sau involuție? Ajungem să ne întoarcem ușor în junglă, dar dacă stau să mă gândesc nu cred c-o să mai existe natură ci mai degrabă o să existe doar betoane și nisip. Dar aberez, am deviat de la subiectul principal, Soarele.

Îmi este dor de diminețile din Vamă, beat sau treaz nu contează, să simt mirosul de mare în aer și razele cum se reflectă din oglinda apei liniștite. Deși Vama nu prea mai există, parcă tot mă simt nostalgic… Dar gata, trăitul în trecut nu e sănătos, ce a fost a fost, ce se-ntâmplă acum trebuie fructificat, viitorul concret nu există încă pentru că-l poți modela constant iar variabilele tind să difere în general. Mă duc să mă bucur de soare, recomand ca și tu cititorule să faci același lucru.

Video  —  Posted: March 12, 2015 in Uncategorized

255072940_efd962ab29Mereu stau și mă gândesc prea mult la unele lucruri. Stau și despic ca prostul firu-n patru, cinci, șase… Căcat îmi place să mă complic. Cui nu-i place? De ce aș iubi monotonia? Ohoo, nu zic că atunci când stai degeaba și-o freci aiurea nu e bine, dar unde e farmecul?

De câteva zile mă uit prin lista de facebook și observ cu stupoare că majoritatea sunt falși. Cele mai tari sunt pipițele care-și pozează mâncarea pe care apoi logic că n-o pot mânca căci sunt la regim ce mama dracu. Atunci stai și te întrebi oare care “Gigi Duru” o să-și pozeze Mertz’u sau Loganul cu einșpe mii de “modificări” că doar facem tuning cu piese din Doraly. Stau și mă întreb de ce? De ce dracu le permitem să ajungă așa? Pe vremea mea (deja vorbesc de parcă am peste 50 de ani) când educația și bunul simț erau considerate etaloane morale, societatea nu permitea o asemenea dezvoltare…Adică mă-sa, tiparul e tipar și trebuie respectat în stilul uzinelor de la Poarta 4, trebuie să respecți ISO-ul.

Acum vezi toți maimuțoii și păcălicii care se cred “macho” și crema societății cum se plimbă prin parc cu “aifeonu” pozând în selfieuri de parcă ar poza pt Vouge sau Elle magazine… Coaie, ce dracu se-ntamplă? Am ajuns cu atât de mult bun simț încât nu le mai putem trânti două – trei serii de palme să-și revină la realitate? Ușor, ușor ne cam prăpădim ca nație, ne ignorăm viețile REALE! Facebook-ul, Twitter-ul, Instagram-ul ne-au distrus simțul și modul de a comunica cu o altă ființă umană! Discuțiile interpersonale se opresc după câteva emoticoane și stickere căcăcioase care nu au pic de valoare.

Îmi cer scuze pentru modul vulgar de exprimare dar picătura care a umplut paharul e pe cale să pice și să spargă acel pahar transformând toată energia negativă într-un tsunami care dă năvală luând pe sus și la mișto cam tot ce este la “modă”. Poate că n-o să reușesc eu să schimb ceva, dar măcar o să mă simt mai liber după ce-o să-mi vărs porcăriile în aceste rânduri întortocheate, poate chiar și fără noimă. Dar un lucru știu sigur, dacă reușești să descifrezi și să-nțelegi ce spun eu aici…FELICITĂRI! Ești ca și mine, o specie pe cale de dispariție. Trist, nu?

După cum ziceam, îmi place să râd, să plâng, să critic și să mă uit cu dezgust atunci când văd viitorul cum se duce dracu. Dar eu ce pot face? Pot opri un tren care deja deraiază? Nu, dar pot să despic firul în trei, patru, cinci. Ce căcat, îmi place să mă complic.

petre-tutea-18_a8108d78b5d2e8Oh, lume nouă pe aceste meleaguri… A trecut ceva timp de la ultima mea incursiune cu lumea cuvintelor scrise. Se spune că este la fel ca mersul pe bicicletă, nu ai cum să uiți să legi cuvintele, propozițiile, frazele. Dar vreau să las toate acestea de-o parte, am senzația că nu te interesează prea mult acest aspect. Dar spune cititorule, ai votat? Ai ales “Ofițerul” sau “Traficantul” ?

Mai bine nu răspunzi cu voce tare, că nu știi cum te trezești cu un obiect contondent în moalele capului, persoane de genul încă există știi și tu asta. Din punctul meu de vedere ar trebuii să dispară tot sistemul politic actual, ciocoii vechi și noi, toți sunt crescuți de același sistem care a lasat urme adânci și de neuitat în istoria țării noastre.

Hai să facem o mică caracterizare a candidațiilor:

Ofițerul (nu voi da nume dar cred că te duce neuronul ca să-ți dai seama despre cine vorbesc)

Un om “simplu” din punctul lui de vedere, fost pionier ca mulți alții născuți în perioada răposatului, procuror și fost ofițer acoperit, se bate cu pumnii în piept că el este soluția noastră pentru o țară “curată”. Acesta a intrat în politică ajutat și susținut de un fost conducător al țării școlit la Moscova (comunist convins) care în iunie ’90 a chemat minerii să rezolve un protest pașnic al studențiilor din piața Universității.

Tot ofițerul de serviciu ține să îndepărteze (în secret) România de occident, încercând să-o ducă pe ruta Moscova – Beijing. Ce părere ai până acum? Poate că știai asta până acum, poate nu, eu mă simt obligat să recapitulez aceste “faze” din politica actuală.

Traficantul (cu sânge Prusac în vene, unii îl văd un adevărat salvator)

Poreclit astfel de propaganda/popagandiștii ofițerului de serviciu, pare un om tăcut pus pe fapte apoi vorbe… Suspect nu? Am învățat că mai bine ești paranoic, investighezi situația (căci crede și nu cerceta nu mai merge, ne-am trezit!) pentru că nu există oi simple în politică, doar lupi deghizați din ce în ce mai bine. În cazul actual el reprezintă răul cel mai mic pentru țara asta.

Acestea fiind spuse, mă gândesc unde o să emigrez când o să vină clipa nefericită când naționalismul moare, zdrobit de batjocura și imbecilitatea sistemului în care trăim… Un gând care mă doare până în măduva oaselor și-n adâncul sufletului, dar trebuie să ne adaptăm, să luptăm, să supraviețuim acestui “cancer”. Tot ce vreau pentru acest popor este să-și deschidă ochii și să vadă pâcla minciunilor și a promisiunilor fără valoare, oamenii de rând, angajați la stat sau privat… ASTA ESTE ȚARA VOASTRĂ PENTRU CARE AU MURIT MII/ SUTE DE MII/ MILIOANE DE OAMENI SIMPLI CA VOI, PENTRU VOI, DE LA TĂRANI ÎN TIMPUL RĂSCOALELOR DIN 1784 (Răscoala lui Horea), BUNICI ȘI STRĂBUNICI 1916 – 1945 (Primul și al Doilea Război Mondial) ȘI PÂNĂ DE CURÂND ÎN ’89 CÂND STRĂZILE TĂRII S-AU UMPLUT CU SÂNGELE CELOR CE-ȘI DOREAU O ROMÂNIE LIBERĂ (MAME, TAȚI, FRAȚI, SURORI, ELEVI, STUDENȚI, PERSOANE NEVINOVATE) PENTRU GENERAȚIILE VIITOARE (ADICĂ NOI)!

Atunci spune tu cititorule, unde a dispărut sângele nostru de dac? Unde a dispărut dorința noastră de a lupta împotriva cotropitorilor și a persoanelor ce ne doresc răul? UNDE ESTE DORINȚA DE LIBERTATE? UNDE EȘTI TU ATUNCI CÂND STATUL ÎȘI BATE JOC DE-O NAȚIE ȘI DE TOATE PERSOANELE CARE S-AU JERTFIT PENTRU TINE?

Un om cult, chinuit și închis de sistemul comunist, a spus cândva :

” Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta nu mai eu am fost în stare…” 

Petre Țuțea

După cum ai văzut dragă cititorule, am revenit. Mai acid, mai lucid și liber!

 
Peste străzi ruinate uitate de timp,
Văd cum zace spartă clepsidra viitorului strălucit,
Poate sunt prăjit dar nu văd urmă de nisip,
Mă panichez, rămân încremenit,
Atunci când văd tot și toate cum trec prin fața mea.
 
Privesc în gol și-mi văd trecutul, cum stăteam noaptea prin cluburi
Cum îmi sparg mintea și banii pe distracții și nimicuri
Tresar și-mi frec ochii c-o putere de-aș muta și răsăritul
Când văd umbre și fantome învârtinduse pe ritmuri
Grele de-nțeles acum, au ramas doar dâre de fum.
 
Dar brusc îmi văd prezentul, paradoxal cum sună
Stateam într-o rână uitându-mă fix la lună,
Apoi totul se opri, se cutremură pământul
Mari nori negrii cenușii, acoperă ușor văzduhul.
 
Peste străzi ruinate uitate de timp,
Am văzut cum zace spartă o clepsidră,
Am început să-mi uit chipul și cuvântul
Acum știu că nu-s prăjit, am rămas fără nisip
M-am stins.
 

Și uite c-am revenit într-o zi cu soare pe ritmuri de Jazz și Trip-Hop cu aromă de cafea și coniac. Stau și mă gândesc la tâmpeniile pe care le-am văzut în ultima săptămână, vai de capul meu. Prefer să tac și să nu creez discuții, vreau să mă relaxez. Întrebarea mea cititorule este următoarea: Tu cum te relaxezi în genereal? Citești o carte? Bei până te faci maimuță și uiți că trebuie să te relaxezi? Scoți colecția de filme porno din sertar și te-nchizi în cameră? Întrebările pot curge așa până întinerește baba. 

Uite câteva sfaturi pentru relaxarea perfectă:

1. Ieși din casă

2. Cumpără un suc, o apă sau poate chiar o bautură alcoolică ( Nu uita de maimuțe 😉 )

3. Caută un loc unde să te așezi

4. Dacă nu ai muzică, închide ochii și ascultă lumea din jurul tău. Foșnetul frunzelor, răgetul vântului sunt doar două dintre miile de sunete care-ți pot face pielea de găină fără să-ți dai seama pe moment.

5. Dacă ai muzică este și mai simplu (o să fie clise următoarea replică) tot ce trebuie să faci este să PRIVEȘTI CERUL!

6. Nu te mai gândii la nimic, mintea ta devine blank și suntem pe drumul cel bun

Felicitări! Cică ai avea șansa să te relaxezi după o săptămână ” caniculară ” unde cel mai bun prieten al tău a fost colacul în formă de dragon. Știi ceva? Eu mă duc să-mi continui relaxarea, un hamac, o cafea cu coniac, o țigare rulată și cireașa de pe tort, muzica bună frate. Uite un mic sample din repertoriul calm al artistului Aphex Twin

Și uite așa dragă cititorule, încerc să-mi petrec ziua. Îmi închid telefonul, laptop și orice altă urmă de tehnologie și plec în expediție prin pădure ( după fragi și mure :)) nu m-am putut abține ) în căutarea locului perfect de ancorare a hamacului. Așa că te las! Imagine

Încep o nouă zi, din punctul meu de vedere superbă. Ce dacă plouă asta înseamnă că nu mai dăm randament? Ne topim ca vrăjitoarea cea rea din “Vrăjitorul din Oz” ? Mi se face scârbă doar când mă gândesc la ce voi face diseară după ce-mi termin treaba… Oare să ies în centrul istoric care de ceva timp s-a transformat în spațiul de promenadă a clasei inculte și de prost gust a “iubitei” noastre societăți? Poate că da, poate că nu, însă de un lucru sunt sigur… Cultura de noapte din capitală început să moară. Dar las gândul asta, astăzi este o zi mai frumoasă decât oricare alta. Astăzi o să mă zbat alături de colegii mei de redacție și facultate, să aducem zâmbete și speranțe celor care merită cu adevărat, copiilor de la centrul Generații. Dar acum sincer să fiu, prefer să nu dau prea multe detalii că nu scriu aceste rânduri pentru a face reclamă.

Mă simt dubios de ceva timp, poate că-mi lipsește ceva… Dar ce anume? Buimac încerc să descifrez hieroglifele cioplite în adâncul conștientului, dialectul primar și animalic pe care omenirea a încercat să-l înțeleagă de la începutul civilizației. Slabe șanse să reușesc o asemenea performanță, dar nu mă interesează succesul în acest task. Eu prefer manipularea, implantarea ideii în sine, apoi dezlănțuirea haosului. Iubesc haosul, fără el am senzația că am duce toți o viață plictisitoare și monotonă. Cel mai bun exemplu de manipulator din secolul XX este Adolf Hitler. Discursuri cizelate, pline de viață și încredere care au ridicat popoare să lupte pentru o cauză. Iar deviez de la subiect, nu știu ce dracu se-ntâmplă cu mine, poate că modul meu defect de viață a început să-și ceară dările asupra minții obosite și întunecate de N substanțe, cine știe… Recunosc, sunt o individ plin de vicii.

De ceva timp încerc să-mi dau seama cum pot scrie istoria sau măcar să las o amprentă imensă asupra ei și ghici ce cititorule, cred că am descoperit secretul. În ziua de azi poți avea tot armamentul și banii din lume, dacă nu ai înțelepciune ești fix mulțimea vidă. Imperiile se nasc și se prăbusesc de când lumea și pământul, dar cultura și înțelepciunea sunt efemere, protejate din păcate de populație. Cum poți controla un grup de persoane dacă acestea își folosesc intelectul? Simplu, nu poți. Dar atunci când ai mintea poluată de substanțe și informații false, ești victima/oaia perfectă, influențabilă și schimbătoare după cum bate vântul.

Cu ocazia acestor rânduri, încerc să dau o palmă persoanelor care promovează prostia. Pentru că aceste persoane trebuiesc declarate indezirabile și trimise la muncă silnică în minele de carbune, pe câmp sau alte zone ostile ale planetei.

Noi putem schimba ceva! Noi trebuie să luptăm! Noi trebuie să învățăm! Noi trebuie să punem întrebări!

Video  —  Posted: May 31, 2014 in Uncategorized
Tags:

Am început să cochetez cu versurile în ultima perioadă. Acum poate că nu sunt eu un Eminescu sau un Arghezi, dar sentimentul este plăcut, să lași pe “foaie” strofele să curgă simțind fix ce trebuie (sau ce vrei, acum depinde de la persoană la persoană). Am cochetat cu tristețea, apoi fericirea și a ieșit asta:

Te gândești la soare,

Te gândesti la noi.

Te gândești la lună,

Te gândesti să dai timpul înapoi,

Dar timpul dispare

Se scurge în neant,

Alintat de un simplu alineat,

Și se-oprește când îți văd chipul,

Firav, angelic ca safirul

Prețios și radiant,

Cât de prost am fost

Când te-am scăpat…

Of, acum te-ai spart.

Și-ncerc să te găsesc,

Să te adun, să te lipesc.

 

Și mă uit spre soare,

Îmi amintesc de tine,

De făptura gingașă

Ce era lângă mine,

Dar acum ai dispărut

Te-ai transformat

Nu mai ești lângă mine

Și mă doare când mă gândesc,

Că ești departe de mine…

Distanța e mare,

Eternă poți spune,

Iar durerea nu dispare,

Suferința să mi-o curme.

Se agață de mine,

Gheare veninoase înfipte adânc în carne,

Alerg buimac, speriat…

Și sper să scap

Să mă rup de trecut,

Buzelor tale să le mai fur un sărut.

 

Îmi e dor de tine…

Dar nu-mi e dor de noi,

A trecut acel moment

Când te doream înapoi.

Dar acum mă bucur c-am scăpat de tine,

De acea stare nocivă când erai lângă mine.

Îmi mai pasă cât negru sub unghie

De-a ta mângâiere și acel toxic sărut,

Și mă bucur de libertate, de soare, de aer

Ca un miner ieșit la suprafață după o lungă căutare,

Murdar și istovit, lihnit și dezamăgit

Pietre prețioase el n-a mai găsit,

Doar cărbuni și metale banale

Lipsite de valoare,

Dar totuși mai scumpe

Decât a ta înfățișare.

Pierdută în ceață,

O să dispari ușor, ușor

Ca razele soarelui risipite în hău.

Imagine

 

 

 

Image  —  Posted: May 13, 2014 in Uncategorized
Tags: , , , , , ,

Ziua 22, ultima zi. Metamorfoza începe să-și arate adevărata valoare și utilitate. Mă simt alt om, mai “vesel”, mai cerebral, mai rău, mai crud. Dar nu cred că-mi mai pasă, până la urmă ăsta era scopul acestei schimbări. Soarele a ieșit, metamorfoza a luat sfârșit, o stare dubioasă se-nalță peste carapacea coconului din care a evoluat, lăsând în urmă o dâră de nepăsare și indiferență. Undeva în adâncul cortexului meu se aude o voce dulce de mult uitată, care-mi alină gandurile și-mi șoptește cald. Este vocea ego-ului, vocea îngropată și ignorată timp de 3 ani… dar acum, scăpată din catacombele craniului, începe să-mi inunde tot corpul… îmi place, de ce să mint, îmi este dragă. Prost am fost când am închis vocea asta dulce, care-mi mângâie neuronul și inima, ochii și degetele. Este tot ce mi-a lipsit în ultima perioadă, îmi era dor. Mă alintă și-mi șopteste gânduri de mult uitate, care acum au un înțeles aparte, logic. Acum mă îndeamnă să-ți transmit un mesaj cititorule și cred c-o să-ți spun…

 Vai ce dor îmi era să văd lumina soarelui, să-i simt căldura… Acum am revenit, poate că nu mă știi, poate ai auzit despre mine anumite lucruri… Dar ghici ce! Mi se rupe! Acesta este momentul meu, n-o să-l mai pierd pentru nimic în lume, sentimentele sunt inutile din punctul meu de vedere. Uite exemplu, prostul ăsta s-a îndrăgostit, a iubit, apoi a fost călcat în picioare în repetate rânduri… Pentru ce? Dragoste? Iubire? O grămadă mare de căcaturi inutile. Acum este timpul meu să-l aduc la gloria promisă, destinul promis în ziua când s-a născut. O să călcăm peste cadavre râzând, lumea asta este prea mică pentru oameni slabi. Te pupă Titi, ne vedem pe străzi. 

Acum observi tu cititorule, ăsta este destinul meu. Ai să vezi, este timpul să încep o nouă filă in agenda mea. Ziua 22, 9 aprilie 2014, metamorfoza a luat sfârșit. Evoluția s-a terminat, este timpul să ies la lumină.Imagine

 

Aside  —  Posted: April 9, 2014 in Uncategorized